Eroi alternativi. Adevarati, nu fabricati!

" Chiar daca nu am biruit, sunt cu constiinta împacata si nu ma simt vinovat pentru deznodamântul luptei noastre. Daca ar trebui s-o luam de la capat, as proceda la fel " Ion Ilioiu - ultimul supravietuitor dintre partizanii care au luptat, din Muntii Fagarasului, impotriva comunismului. A fost torturat psihic si fizic pana la epuizare! Si totusi, pentru ca era un copil de taran sanatos si cu credinta in Dumnezeu, a rezistat la tot si la toate, senin, cinstit, smerit si curajos, marturie vie a ceea ce inseamna, de fapt, un erou adevarat, nu fabricat!

1 februarie 2012. In apartamentul modest era caldut.. Intr-o craticioara rosie, cu smaltul sarit, de pe aragaz, fierbeau cateva bucatele de parizer. Batranul statea pe canapeluta, cum il stim dintotdeauna: cu mainile impreunate, ca pentru rugaciune! Azi ne-a surprins cu prezenta lui... Inainte de Craciun era complet pierdut si inchis intr-o lumea la care noi nu aveam acces si din care nu mai iesea decat noaptea, pe intuneric, cand se trezea speriat: "vin comunistii!" Astazi a reactionat la fiecare intrebare. Ne-a spus ca il mai dor gingiile din cand in cand, ca ii e dor de gris cu lapte, ca ar vrea sa mai venim. Si a zambit ca un copil de cateva ori la rand! 

 Sotia lui Ion Ilioiu are  87 de ani. Nu mai are putere sa gateasca, plateste un vecin sa vina sa il mai plimbe prin apartament pe domnul Ilioiu si intra in panica atunci cand isi aduce aminte de gheata si frigul in care trebuie sa iasa pentru a face minime cumparaturi! Nu au pe nimeni. Si rar le mai bate cineva la usa. Noi nu ne ducem foarte des si totusi suntem cei mai "insistenti". Le e greu: "cate o data imi vine sa luam amandoi un medicament - ceva si sa ne prapadim, sa nu ne mai chinuim". Asta a fost dureros... a umbrit zambetul copilaresc al batranului! Si ne-a zguduit pana in adancul sufletului. Totusi, el a scuturat ferm din cap, semn ca, dupa toate pe care le-a indurat, nu ar face asta pentru nimic in lume...  Ne-am hotarat ca la urmatoarea vizita sa luam cu noi un copil. Ca sa ii facem cunostinta cu un erou! Si, cine stie, poate cand o sa cresca mare, va schimba mersul lumii si eroii nostri vor avea o soarta mai buna. Asta in speranta ca vom mai apuca vremuri cu eroi adevarati, nu fabricati! 

Martie : L-am gasit linistit, pe locul lui din bucatarie. Era obosit dupa mica plimbare pe holul apartamentului cu 2 camere. Fredona un cantecel din slujba de la biserica, pe care o auzea la televizor... Apoi ne-a povestit , dintr-o data, cum a lipsit 16 ani de acasa (6 ani in munti si 10 in puscarie), cum familia lui il credea mort si cum nu l-a recunoscut mama cand s-a intors acasa in Sambata: "era cu niste purcei la marginea satului. Nu m-a recunoscut. Eram mort de mai bine de 16 ani, saraca,pe cine sa mai recunoasca!" S-a oprit brusc si s-a pierdut iar in lumea lui. I-am adus aminte ca suntem in postul Pastilor. Mi-a spus scurt" Ne asteapta Dumnezeu pe toti. Mie mi-a deschis usa de fiecare data cand ma rugam sa nu ma lase. Si cate am mai indurat... " La plecare mi-a mai spus un "sarutmana", cu zambetul lui frumos si respectuos si , ca de fiecare data, m-a strans de mana cu caldura!