" Tata o fost dulgher şi mi-o făcut carte de ucenic şi mie, apoi m-o trimis la şcoala de maistri din Reşiţa. Eram 40 acolo... băieţi deştepţi! Nu mă duceam mereu, doar din când în când, ca un fel de fără frecvenţă, ori cum i zice... Între timp mă băgasem ucenic la un maistru de coperişe, ungur, din Şercaia. Io, cu tată-to Valeri (care era meşter mare în făcut războaie de ţesut), cu Alexandru Cocan (a lu Cătănuţă), Chima Ion şi Alexandru Taflan (a lu Şofron). Nu crez să hie vo casă pin sat să nu aibă coperişu făcut de noi... a, ba ia, erau unele făcute de italieni înăinte de război! Într-o zi, ne-am apucat cu unguru să facem casa lu popa Dadu, Dumnezău să-l ierte! Şi, la un moment dat, maistru n-o mai apărut v o trei zile. Pe noi popa ne ţinea degeaba cu mâncare şi beutură, doar-doar apare şi gătăm treaba... După trei zile am zis: " îl bag in pizda măsii de ungur, mă apuc io să fac coperişu"... Îmi părea rău de el, ce-i drept, că era şi mester şi om de omenie, da ne-am apucat! Într-o zi, când puneam căpriorii, am văst o maşină că s-o oprit mai încolo (atunci, când trecea o maşină pe drum, toată lumea ieşa la poartă, că era foarte rare) Băieţii o zis: " No Călugăre, ai încurcat-o, ute c-o vint unguru!" M-am coborât la el cu capu plecat, da m-o luat în braţe şi mi-o zis: " am ştiut io, am ştiut io măi Niculiţă că te poci lăsa în locu meu. Îs cam beteag şi n-oi mai putea, apucă te tu de treabă şi Dumnezău să-ţi ajute!" Şi m-am apucat: luam măsuri, făceam cornorare, de toate. Mă înţelegeam cu băieţii şi cu preceptorii, cîştigam muuuulţi bani. Veneau la mine din toate satele şi mi ziceau: " Am auzit de matale, hai să ne faci ba o şură, ba un saivan, ba o biserică, ba un colectiv. " Am făcut, poate, mii şi mii! Acum 50 de ani un coperiş costa 1000-2000 de lei. Şi erau bani grei. Io copeream o casă în 3-4 zile. Luam şi copchii cu noi la lucrări mai mari... La şcoală, la Reşiţa, toţi profesorii şi colegii mă iubea. Când era o întrebare mai grea toţi să uita la mine. Într-o zi o vint un profesor cu o problemă şi ne-o zis că, dacă vrem să ne facem maiştri, tribe s-o rezolvăm " Ai 100 de lei, trebuie împărţiţi în 10 plicuri, în aşa fel încât, dacă vine un muncitor şi îţi cere orice sumă, tu să-i poţi da exact, fără să iei dintr un plic sau altu!" N am ştiut niciunu, nici heilalţi profesori. Am plecat năcăjit acasă, da dimineaţa m am întors cu răspunsu (am pus intr-un plic 1 leu, in al doilea 2 lei, in al treilea 4 lei - că dacă-mi cerea muncitorul 3 lei ii dădeam plicul 1 si 2, care insumat aveau 3 lei... şi tot aşa până la 10 plicuri si 100 de lei) Atunci s-o năpustit un profesor pe mine şi m-o luat în braţe: " Mă Dane, mă băiete mă, ce cap ţ o dat Dumnezău Drăguţu!" Mă uit acuma că o trecut 50 de ani şi abghia de primăvara trecută s-or apucar rumânii noşti să schimbe coperişele mele cu hele de tablă, care să poartă acuma. Şi tot mă mai cheamă să-mi dau şi io o părere. Din respect crez... numa că de urcat pe coperiş mă urc tot mai greu, că-s trecut de 85 de ani! Şi parcă acuma poci muri liniştit, că mi s-o dus vremea şi mi-am îndeplinit misia pe pământul ista ..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu