tarafagarasului.eu - Instituţie nonformală care funcţionează ca un generator de proiecte, campanii, concepte, evenimente, face demonstraţii de atitudine şi exerciţii de sensibilitate! SCOP: revitalizarea prin redescoperire, conservare, trăire şi promovare a Ţării Făgăraşului, românismului şi creştinismului! Instituţie Virtuală cu Aplicaţii Reale, care propune o viziune proprie asupra a ceea ce înseamnă locuri, oameni, obiceiuri, cultură autentică din Ţara Făgăraşului şi armonizarea acestora cu timpurile prezente. Motto ul proiectului "... pentru ca toată lumea să audă de Ţara Făgăraşului! Numai lucruri bune..." Nu suntem o alternativă la ceea ce fac autorităţile locale sau alte organizaţii pentru promovarea acestei zone binecuvântate, ci o completare de bun simţ, cu intenţii dintre cele mai bune. Poveşti frumoase şi pe contul nostru de facebook TARA FAGARASULUI (punct EU)

miercuri

cu Ştefan Câlţia, la pas, prin hotarul mândru al satului natal, Şona



Încep să mă obişnuiesc şi să îmi placă invitaţiile la plimbare pe dealurile Şonii, alături de pictorul Ştefan Câlţia! De data aceasta împreună cu o echipă de televiziune, căreia maestrul i-a deschis larg porţile satului, uliţelor natale, ale casei părinteşti, ale grădinii, ale sufletului...

În preajma Rusaliilor, anul ăsta, în Ţara Făgăraşului plouă de mai bine de două săptămâni! Bătrânii din Şona spun că ultimul om care a murit, înainte să înceapă ploile, era strigoi şi că acestea nu se mai opresc 40 de zile! "Ştefan a lui Aurel ande Boieriu, de după biserică", aşa cum se recomandă pictorul în sat, ne dă cizme de cauciuc şi pornim în pas domol şi în poveşti, spre Guruieţe (Movilele Uriaşului) - forme de relief fascinante, cu care se mândresc şonerii şi care nu lipsesc din nicio poveste despre sat!  Ştefan Câlţia ştie fiecare bucăţică de pământ, fiecare plantă, fiecare copac, fiecare colţ de cer! Culege flori şi vorbeşte cu liniştea omului care s-a întâlnit prima dată, cândva demult, pe una dintre aceste poteci, cu Dumnezeu! Şi, de atunci, continuă să se întâlnească, în taină, în fiecare zi... (Alina Zară)







 În 1947, când a plecat şi regele, lumea s-a întors cu fundul în sus. E o lume nebună, dementă, neaşezată. În care nu mai există noţiunea de noi, doar de EU. Uite, mi-aduc aminte un moment: când au venit comuniştii, au desfinţat primăria Şona şi au trecut satul la comuna Mândra. Au scos toată arhiva, toate actele vechi şi le-au dat foc în uliţă! Vărul meu, Costică, a salvat un braţ de dosare. Când l-au întrebat de ce le ia, ce să facă cu ele, a răspuns că vrea să aprindă focul acasă. Şi l-au lăsat! Peste ceva vreme, mama mea l-a întrebat de ce a luat dosarele. Iar Costică i-a răspuns senin: "Mătuşă dragă, acolo ardeam noi, şonerii, şi nu am putut să stau cu mâinile în sân, să mă uit!" Unele dintre hârtiile salvate atunci, le am şi acum, acasă. Sunt hârtii de pe vremea în care trăiau ţăranii adevăraţi! Acum nu mai există decât locuitori ai satului! Hârtii de pe vremea când existau "noi, şonerii"!  




Acasă, în cimitir, la ai lui...









Pe vremea noastră, oamenii nu mergeau Duminica "la grătar"! 
Dacă îi întrebai unde au plecat cu căruţele, sau pe jos, îmbrăcaţi frumos, îţi răspundeau: "Mergem că au înflorit bujorii", "Ne ducem să adunăm plante de leac", "Plecăm să ne bucurăm de natură, că uite ce zi frumoasă, vrem să vedem florile de dincolo de garduri ", "Am plecat să adunăm muguri de brad"...
Nimeni nu pleca la chiolhane, oamenii erau mai aşezaţi, mai rânduiţi la minte...
Părinţii noştri, când ne scoteau la plimbare, duminica, ne dădeau teme aşa frumoase de "competiţie": ia să vedem cine face cel mai frumos buchet de flori! 
Timpul si lumea se scurgeau altfel... 
Era şi timp, era şi lume!





Artistul locuieşte pe deal. În vale, la şosea, în curtea bisericii şi vis a vis de cea mai veche casă din sat, cu ceva vreme în urmă a adus de pe dealuri "crucea lui Becheş"... neobişnuită datorită mărimii sale şi faptului că este din piatră. Semn că dăinuia în hotar de câteva sute de ani. 
( Ştefan Câlţia are şi o lucrare ce se numeşte "Crucea lui Becheş"...)

"Ţăranii noştri aşezau cruci în hotar, la intersecţia drumurilor, acolo unde se aşezau să se ohihnească. Pentru că, întotdeauna, aceştia se odihneau cu Dumnezeu!"






Un comentariu:

  1. Excelenta initiativa. Sper sa fie un proiect mai mare si sa ajunga la cat mai multi oameni, poate contamineaza:)
    Daca puneti si diacritice la headearul site-ului o sa-mi placa si mai mult locul asta. Nu de alta dar incepe sa fie inadmisibil sa nu folosesti diacritice in limba romana. Succes si toate bune!

    RăspundețiȘtergere