Fata mea ai mare avea 24 de ani cand o plecat din tara. Nu o mai recunosteam, era furioasa, indaratnica, parca nu mai era copilita aia pe care o dusesem, duminica de duminica, 10 ani la rand fara exceptie, la impartasit, imbracati cu totii in port romanesc... Zicea ca pleaca pentru totdeauna, ca romanii is neam de tradatori, de puturosi si de betivi. Ca nu sunt civilizati si evoluati, ca tara asta e o tara de rahat, ca suntem un neam de indoctrinati, de lasi si de bisericosi, ca ne cacam in fundu curtii si facem filosofia batului de chibrit. Ca mancam ca barbarii numai colesterol, ca nu avem lideri destepti si suntem mandri cu o istorie care pe ea o umple de rusine. Ca nu avem o societate organizata brici, un sistem bine pus la punct, ca suntem niste inapoiati... Intr-o zi, dupa cativa ani de strainataturi, da un telefon: „tata, sa mi trimiti o ie de-a lu Mama Mare si un steag sa il pun in balcon, ca astia toti de prin toata lumea adunati in America asta mare, au cate ceva si defileaza ca prostii impaunati. Cand, de fapt, nu au nici jumatate cat noi. Stai ca le arat eu lor! Si cartea aia a lu Bunu, de cand era el partizan si lupta prin munti, sa o traduc. Si... Doamne-Ajuta, tata! ” (foto Adrian Grovu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu