tarafagarasului.eu - Instituţie nonformală care funcţionează ca un generator de proiecte, campanii, concepte, evenimente, face demonstraţii de atitudine şi exerciţii de sensibilitate! SCOP: revitalizarea prin redescoperire, conservare, trăire şi promovare a Ţării Făgăraşului, românismului şi creştinismului! Instituţie Virtuală cu Aplicaţii Reale, care propune o viziune proprie asupra a ceea ce înseamnă locuri, oameni, obiceiuri, cultură autentică din Ţara Făgăraşului şi armonizarea acestora cu timpurile prezente. Motto ul proiectului "... pentru ca toată lumea să audă de Ţara Făgăraşului! Numai lucruri bune..." Nu suntem o alternativă la ceea ce fac autorităţile locale sau alte organizaţii pentru promovarea acestei zone binecuvântate, ci o completare de bun simţ, cu intenţii dintre cele mai bune. Poveşti frumoase şi pe contul nostru de facebook TARA FAGARASULUI (punct EU)

miercuri

Liţă a lu Călugăru - făuritorul de coperişe

" Tata o fost dulgher şi mi-o făcut carte de ucenic şi mie, apoi m-o trimis la şcoala de maistri din Reşiţa. Eram 40 acolo... băieţi deştepţi! Nu mă duceam mereu, doar din când în când, ca un fel de fără frecvenţă, ori cum i zice...  Între timp mă băgasem ucenic la un maistru de coperişe, ungur, din Şercaia. Io, cu tată-to Valeri (care era meşter mare în făcut războaie de ţesut), cu Alexandru Cocan (a lu Cătănuţă), Chima Ion şi Alexandru Taflan (a lu Şofron). Nu crez să hie vo casă pin sat să nu aibă coperişu făcut de noi... a, ba ia, erau unele făcute de italieni înăinte de război! Într-o zi, ne-am apucat cu unguru să facem casa lu popa Dadu, Dumnezău să-l ierte! Şi, la un moment dat, maistru n-o mai apărut v o trei zile. Pe noi popa ne ţinea degeaba cu mâncare şi beutură, doar-doar apare şi  gătăm treaba... După trei zile am zis: " îl bag in pizda măsii de ungur, mă apuc io să fac coperişu"... Îmi părea rău de el, ce-i drept, că era şi mester şi om de omenie, da ne-am apucat! Într-o zi, când puneam căpriorii, am văst o maşină că s-o oprit mai încolo (atunci, când trecea o maşină pe drum, toată lumea ieşa la poartă, că era foarte rare) Băieţii o zis: " No Călugăre, ai încurcat-o, ute c-o vint unguru!" M-am coborât la el cu capu plecat, da m-o luat în braţe şi mi-o zis: " am ştiut io, am ştiut io măi Niculiţă că te poci lăsa în locu meu. Îs cam beteag şi n-oi mai putea, apucă te tu de treabă şi Dumnezău să-ţi ajute!" Şi m-am apucat: luam măsuri, făceam cornorare, de toate. Mă înţelegeam cu băieţii şi cu preceptorii, cîştigam muuuulţi bani. Veneau la mine din toate satele şi mi ziceau: " Am auzit de matale, hai să ne faci ba o şură, ba un saivan, ba o biserică, ba un colectiv. " Am făcut, poate, mii şi mii! Acum 50 de ani un coperiş costa 1000-2000 de lei. Şi erau bani grei. Io copeream o casă în 3-4 zile. Luam şi copchii cu noi la lucrări mai mari... La şcoală, la Reşiţa, toţi profesorii şi colegii mă iubea. Când era o întrebare mai grea toţi să uita la mine. Într-o zi o vint un profesor cu o problemă şi ne-o zis că, dacă vrem să ne facem maiştri, tribe s-o rezolvăm " Ai 100 de lei, trebuie împărţiţi în 10 plicuri, în aşa fel încât, dacă vine un muncitor şi îţi cere orice sumă, tu să-i poţi da exact, fără să iei dintr un plic sau altu!" N am ştiut niciunu, nici heilalţi profesori. Am plecat năcăjit acasă, da dimineaţa m am întors cu răspunsu (am pus intr-un plic 1 leu, in al doilea 2 lei, in al treilea 4 lei - că dacă-mi cerea muncitorul 3 lei ii dădeam plicul 1 si 2, care insumat aveau 3 lei... şi tot aşa până la 10 plicuri si 100 de lei) Atunci s-o năpustit un profesor pe mine şi m-o luat în braţe: " Mă Dane, mă băiete mă, ce cap ţ o dat Dumnezău Drăguţu!" Mă uit acuma că o trecut 50 de ani şi abghia de primăvara trecută s-or apucar rumânii noşti să schimbe coperişele mele cu hele de tablă, care să poartă acuma. Şi tot mă mai cheamă să-mi dau şi io o părere. Din respect crez... numa că de urcat pe coperiş mă urc tot mai greu, că-s trecut de 85 de ani! Şi parcă acuma poci muri liniştit, că mi s-o dus vremea şi mi-am îndeplinit misia pe pământul ista ..."  

luni

dictionar gastronomic...

regionalisme de bucătărie, din satele de sub munte sau de pe malul Oltului (Tara Făgăraşului)


brotie - cuptorul sobei
bulz - mămăliga cu brânză framântătă in forma rotunda
bute - butoi de lemn pentru pus varza la murat

cârpător - tocator
căuş - polonic  
chicuş - primul rachiu care iese la fierbere ; se foloseste leac, frectie pentru dureri sau raceli            
chisăliţă - compot de mere cu paine prajita
cir - zeama îngrosata scoasa din mamaliga care fierbe, inainte de a fi amestecată, care se mănâncă separat
ciubăr - cada din lemn mai mica cu manere
colivă - grau fiert decojit, dulce aromat se manaca la pomana sau ca desert in post
corfă - cos de nuiele cu doua manere
crumpeni - cartofi

dărabă - o bucata mai mare de pita

făcaleţ - mestecator - bat rotund de mestecat mamaliga
frigatoare - cuptorul sobei
friganele - felii de paine date prin lapte si ou care prajesc si se manaca cu zahar sau sare

găluşte - sarmale mai mari umplute cu carne taiata bucatele cu cutitul
gâscă - mamaliga cu felii de branza
gogoaşe - cartofi

hurez - orez

laşte - taitei lati
lichiu - lipie, aluat de paine cu smantana si ou
lubeniţă - dovleac
luşcoş - ciorba de varza cu carne de porc sau de oaie proaspata

maioş - caltabos care contine si orez
merinde - mancare in traista

ojină (sa mancam de’a ojina) - masa de la orele 17-18

papară - omletă
picioici - cartofi
pită - pâine
ploatăn  - soba cu plita
poame - fructe uscate
pup de pită - colţ de pâine
puţişoare - aluat de galuste cu prune dat prin pesmet si zahar

rachiu - tuica, palinca trebuie salvata denumirea
răci - piftie, racitura

scoverzi - gogosi moi si fragede, servite de obicei cu iaurt
sloi - untura rece in care se pastreaza carnea de porc sau de oaie (sloi de oaie)
ştiuc - bucata de pita
şustar - vas in care se muge laptele

tahi - drojdie
ţâră - un pic
ţechere - cos de nuiele cu un brat
traistă - sacosa
triftăr - pâlnie
troacă - vas de lemn pentru framantat pita

unsoare - grasime rezultata in urma topiri unturi de porc
uscaţele - gogosi crestate in mijloc fara sa fie dospite

zamă - ciorba acra
zăr - zeama ce rezulta cand se prepara branza telemea
zarzăne - corcoduse
zdrenţe - oul batut din ciorba


                                                            Sloow Food Ţara Făgăraşului

vineri

carte postala din 1946...

" pe aici e tare frumos ca regiune..."


 "Draguta dra,
Pe aici e tare frumos ca regiune insa frig. Cum am ajuns eu au inceput ploile incat ma voi reintoarce intr'o saptamana. Pana atunci va trimet dragi salutari din Fagaras."

 Mesajul de pe verso ul unei carti postala cu Scoala normala din Fagaras in 1946.

marți

Fagarasul nou...


FAGARAS
orasul astazi

Ca aproape peste tot in lume, micul orasel de la poalele muntilor le e drag mai mult ălora care au plecat de acasă. Cei care au rămas aici sunt "sătui de el până-n vârful capului". Dar tot il iubesc, stim noi sigur. Cu bune si rele...

iarna...




vara...
(imagini din proiectul  Zbor peste Transilvania )











luni

Fagarasul vechi...


Făgăraş
oraşul

Imagini vechi dintr un oraş în care fiecare străduţă, fiecare casă, fiecare nuc, fiecare colţ... toate spun câte o poveste! Şi câteva date cu ajutorul cărora să putem aşeza Făgăraşul pe hartă. Vorba alor noştri, de pe aici: să ştim de unde să-l luam ""

 Unul dintre orașele importante din centrul României, Făgărașul, se află situat pe traseul șoselei DN1, la 66 km de  Brașov și 76 km de Sibiu, pe malul râului Olt. Din punct de vedere geografic orașul Făgăraș este situat în zona numită Țara Făgărașului, una dintre cele mai vechi și importante zone geografice și etno-culturale din România. (Tara Oltului)


Așezarea este atestată documentar din anul 1291 sub numele Fogros. Etimologia acestuia poate fi maghiară, de la numele propriu Fogor, sau peceneagă, de la combinația Fagar šu, apa frasinului. Istoricul Nicolae Iorga menționează ipoteza că pe când Făgărașul era în formare, acesta s-ar fi aflat în preajma unui bogate păduri de fag, iar localitatea și-ar fi luat numele de la acest copac, devenind în timp Făgăraș. Această explicație ignoră însă forma inițială Fogros, care stă la baza numelui german Fogarasch.
Cetatea a fost construită în anul 1310 de Ladislau Apor, iar în jurul acesteia s-a format treptat localitatea Făgăraș, care a dat și numele Munților Făgărașului. Cetatea Făgărașului, împreună cu Amlașul, au fost acordate în evul mediu de regii Ungariei ca feude domnilor munteni care se puneau sub protecția lor. În timp, orașul a devenit un important centru politic, mai ales datorită găzduirii dietelor, ca reședință princiară, precum și pentru faptul că în secolele XVI-XVII a fost scaun superior de judecată.
Arhitectura istorică a orașului trimite cu gândul la meșteșugarii care s-au așezat în Târgul Făgărașului. Acesta aduna toate satele din zonă pentru vânzarea produselor agricole și ale micilor meșteșugari. Stilul arhitectural este puternic influențat de cel al coloniștilor saxoni, îmbinat începând cu sec. al XVIII-lea cu barocul austriac.
  
 
 
 
 
 
 

Un album mai bogat cu fotografii, realizata cu imagini din colectiile lui Iulian Mircea Parvu, Daniel Florin Predoiu, Radu Bucur, Mircea Diaconescu,  gasiti  in albumul contului nostru de facebook Tara Fagarasului - Tara Oltului chiar AICI