Protejata de muntii cei mai inalti ai tarii si de involburatul Olt, colectivitatea satului fagarasan, grupata pe ginti, ca in Grecia homerica sau in Palestina Vechiului Testament s-a constituit, in decursul vremurilor, ca o societate inchisa, avand obiceiurile, portul si un grai specific. In ultimii ani insa, Tara Fagarasului, pierzandu-si pacea patriarhala, a devenit un vast camp de lupta intre doua lumi, lumea traditionala si lumea moderna. Spectacolul bataliei este aproape cumplit. Pe de o parte, lumea moderna cu uriasa ei armata de colosi industriali, de tractoare, locomotive, buldozere, autocamioane, cu urletele muzicii exotice, cu moda tipand nebuna in zeci de culori si forme, iar pe de alta parte, lumea taraneasca, saraca si singura, aparandu-si satele si civilizatia ei milenara, cu un simplu toiag pastoral. Victorioasa, de la inaltimea supermagazinelor, lumea moderna, pe calculator, realizeaza, cu orgolioasa satisfactie, bilantul victoriilor sale: sute de casa taranesti pustii, altele colorate ca niste oua de Pasti, alte cateva sute aprijinindu-se doar pe toiagul trecator al vreunui taran batran, parasit de puteri si de copii, campuri intregi cotropite de buruieni, garduri si porti daramate. Undeva, pe un griut pustiu, cu fata devastata de timp, un taran de alta data, inainte de a trece dealul pentru totdeauna, isi mai priveste o data satul Cate au disparut! Horile leganate, sezatorile vesele, nuntile cu calarasi, portul pastrat de mii de ani, pieptarul inflorat, serparul barbatesc, cingatorile tricolore, cojocul mitos, iile infoiate, cratintele elegante, caciulile rotilate, portile cu stalpi de stejari, fantanile cu cumpana, proiectate pe cerul albastru, caii lipitani cu coamele si cozile impletite, carul monumental cu patru boi, icoanele pe sticla, cu ramele din lemn de brad si culori ceresti...
(prof Ion Funariu)
De-ar veni luna lu mai
De-ar veni luna lu mai
Să mă pui stăvar la cai,
Să mă uit din deal în vale,
Pe care mă sui călare,
Pe şargul cu coama mare,
Pintenog de trei picioare,
Dă, murgule, pasu mare
S-ajungem în sat cu soare
C-am o mândră ca o floare
Şi ne-aşteaptă-n şezătoare.
Pe laiţa cu florile
Unde stau dorurile
Pe laiţa cu floricele
Unde-s dorurile mele.
( poezie populara masculina - doina de plugarie Ansamblul Folcloric / Corbi 1965
Ară badea cu plugu
Ară badea cu plugu
Câtu-i câmpu de-a lungu
Şi ară şi samănă
Şi din gură cuvântă:
Să te faci, grâule, faci
Ca iarba printre copaci,
Să stai bine la tăiat
Ca mândra la sărutat,
Să stai bine la cosit,
Ca mândruţa la iubit
( poezie populara masculina - doina de plugarie
Ion Funariu, Onu lu Vasile- 62 de ani / Copacel 1958)
Primavara cand soseste
Primavara cand soseste,
Badea la munca porneste,
Mandra la panze-nalbeste,
Cine-i om atunci traieste
( poezie populara masculina - doina de plugarie
Maria Manta, Miti- 60 de ani / Copacel 1958)
Satu meu, gradina dulce
Satu meu, gradina dulce,
E u din tine nu m-as duce,
De mirosul florilor,
De dragul mandrutelor, De verdele brazilor
Si de dragul fratilor,
De rosu bujorilor,
De dragul surorilor,
De negrul moliftilor,
De dragul parintilor
( poezie populara masculina - doina de plugarie
Ion Funariu, Onu lu Vasile- 62 de ani / Copacel 1958)
Ficioru care-i ficior
Doarme pe pamantul gol,
Cu capul pe bolovan,
Cu mana pe buzdugan
Cine-i tanar si se tine,
Insauaza murgu bine
Si-i pune frau de matase,
Impletit in cinci si-n sase,
Si scarita de arama
Si la drumuri nu da vama
( poezie populara masculina - doina de voinicie
Ion Funariu, Onu lu Vasile- 62 de ani / Copacel 1958)
De-as trai cinci mii de ani
De-as trai cinci mii de ani,
As plati moartea cu bani,
Iara de m-oi prapadi,
Sa ma ingropati aci,
Pe vale, langa carare,
S-aud brazii vajaind
Si voinicii suierand,
S-aud suier de voinici
Si tropote de cai murgi
( poezie populara masculina - doina de voinicie
Gheorghe Borzea, a lui Irimie - Vistea de Jos 1963 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu