In trecut sarbatoarea buzduganului marca inceputul secerisului , dupa ce lanurile cu cereale au ajuns la maturitate. Atunci baietii si fetele din sat se adunau la casa parohiala iar de acolo, impreuna cu preotul , mergeau sa secere locurile cu grau detinute de biserica dar atribuite spre folosinta “parintelui”. Acestea se numeau cleja bisericii iar claca se facea fara plata in schimbul unei mici petreceri seara. obiceiul se intampla in majoritatea satelor din Tara Fagarasului si mai era cunoscut si sub denumirea de "Cununa"
Claca era, pentru tineri, si un prilej de a-si demonstra harnicia, priceperea si indemanarea la munca ogorului. Baietii trebuiau sa stie sa bata si sa ascuta bine coasa, sa coseasca uniform fara sa lase spice sau fire de iarba netaiate, sa aseze spicele intr-o singura parte iar brazda sa fie aliniata pentru a se strange usor snopii. Fetele trebuiau sa faca legaturi bine rasucite pentru a nu se desface, sa faca snopii uniform de mari, sa cladeasca clai cu numar fix de snopi, bine pozitionate pentru a nu fi rasturnate de vant iar ploile sa nu ude spicele . Trebuiau apoi sa greble bine miristea pentru a aduna toate spicele. Nu era usor sa fii un tanar priceput pe vremea aceea .
Dupa ce terminau de secerat locul , unii tineri confectionau buzduganul. Acesta reprezenta manunchiuri de spice legate cu o cingatoare (bete) pe un suport de lemn in forma de cruce si impodobit cu flori de camp.
In timp ce se confectiona buzduganul unii tineri jucau braul unde se mustra “ Hai la brau , la brau , la brau / Si la secerea de grau / Cine s-o lasa de brau / Sa dea sticla de rachiu / Noi de brau nu ne-om lasa / Sticla de rachiu n-om da.”
Altii , mai indrazneti , isi spuneau : “ De-mi vei da o sarutare / Nimeni-n lume n-o sa stie / Ca-ci va fi sub palarie / Si-apoi … cine treaba are.”
La claca popii se mergea cu un lautar care canta mereu ceea ce facea ca atat drumul cat si munca sa fie mai placute. Dupa terminarea buzduganului, tinerii se intorc cantad prin sat cantece caracteristice acestui eveniment “Sora soarelui”, “Dealul Mohului”, “Cucuruz cu frunza-n sus”. ”Buzduganul il ducea... un fecior iar cine il vedea il uda cu apa sa fie graul secerat manos.” Intorsi la casa parohiala “clacasii” spuneau “Sa ne pui stapana / Pe-o masa de in / O vadra de vin / Un cop de rachiu / Si-o pita de grau.”
Ziua de claca se incheia cu “cantec, joc si voie buna “. (sursa: Gigi Tataru)
Ziua de claca se incheia cu “cantec, joc si voie buna “. (sursa: Gigi Tataru)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu